proiectul 667

Bună, sunt Dumnezeu. Eu...  incredibil, știu. Teleportarea însă, nu-i a mea.

Ți s-a întâmplat să îți spui că nu o sa faci un anumit lucru în viață și să-ți scape? Și să fii dezamăgit de tine după... Uite, mă urăsc pentru asta. Mi-am repetat-o de vreo 6-7 ani, și aproape că am jurat că nu voi face acel lucru... și totuși... pula mea. Mă simt ca ultimul om, repet, mă urăsc enorm pentru asta, pentru că am cedat. Grav e că era după mine, puteam să zic nu de la bun început, să îmi ascult eul. Îmi poate explica cineva? Eu nu mă simt în stare. Poate și exagerez, însă eu nu am voie să fac asta! Nu sunt eu! Unde e cel genial, cel care are tot timpul situația sub control, cel care știe totdeauna ce face? De ce a greșit tocmai el? Nu am nici măcar o scuză. NU AVEAM VOIE SĂ GREȘESC. NU EU. NU ACUM. NICIODATĂ. Mi se pare imposibil, sincer. Am greșit, am greșit, am greșit, am greșit, am greșit, am greșit, am greșit. AM GREȘIT.

Revin cu mai multe nouatati :)), avand in vedere ca astea sunt ultimele chestii despre care pot scrie in ultima vreme... Incep cu concertele, alea-s cele mai importante :D - - din pacate, nu am mai ajuns la fest-ul ala din 16 octombrie, dar nu-i o mare pierdere; - am fost in schimb la Celelalte Cuvinte (@Crossroads), concert despre care mi-ar fi placut sa scriu (voi incerca, promit), a fost genial; - in februarie sunt anuntati cei de la Haggard, once again :D => lista se mareste, ce poate fi mai bine?:D Cat despre Alaska... ce pot sa spun? Am trecut de 2 zile, dar in final m-am intors, era prea frig. Am invatat multe, though :). Thank you, R. Dupa cum spuneam... totul e bine, probabil de aici pleaca lipsa mea de inspiratie.

Îmi doresc să nu fii ca restul. Vreau să îmi spui asta, să-mi spui că nu e în van, că și tu iubești viața și că nu este doar un moft. Acum te văd și eu mai bine, știu cum arăți. Vreau să dansăm împreună, vreau să omorâm de tot paranoia, să omorâm tot ce distruge. Și să vorbim pe altă limbă, limba noastră... să nu ne înțeleagă nimeni. Să-i privim și să râdem de ei, de nedumerirea lor. Să ne îndrăgostim amândoi de toamnă, de culorile alea nebune. Să așteptăm iarna, să fim nerăbdători împreună. Să urlăm când plouă și când ninge. Să îți bag capul în zăpadă și tu să arunci cu un bulgăre mare după mine. Să ne plimbăm noaptea în parc. Să cântăm. Să vedem filme de groază iar tu să te sperii; sau comedii. Vreau să spun că Moș Crăciun nu există iar tu să-mi dai o palmă peste gură, contrazicându-mă. Și să bem vin fiert... Sper că îți place turta dulce. ...și să mergem mult, fără destinație... acolo unde vântul întoarce iar cerul se contopește cu pământul. Poate vom vedea meteoriți... sau poate c

Have to write this down... Probabil este cea mai bună perioadă a anului: totul merge brici. Bine, poate ar fi fost și mai bine dacă îmi revenea inspirația, dar se pare că nu este cazul. - 16 octombrie - Cantina Studentilor, concert Dazzling Swing, Burning Ashes, Propaganda, Negativ, Metal Throne si Odyssey.  - 30 octombrie - Crossroads, concert Luna Amară. - 20 martie - Centrul Cultural Reduta, concert Agalloch. Se pare că tot prin perioada asta vor veni cei de la Cafe Deko :D. În principiu voi ”participa” la toate aceste evenimente, ceea ce e cât se poate de genial. Și pe deasupra, totul e bine și în rest. PS1: reuniunea Arcturus mai mult ca sigur va avea loc :D. PS2: îți promit că voi face review-urile, just need some time. Poate voi face și un mini-review și concertelor :). See ya!