proiectul 667

Astăzi am nevoie ca totul să fie simplu. Chiar toată ziua. Tot astăzi vreau să călătoresc în viitor puțin și să-l împrumut pe Mihai cel Înțelept . El știe mai bine cum să reacționeze, știe să gândească limpede. El știe, că de-aia e înțelept. Știe… Mă simt într-un fel de labirint extrem de încurcat! Când am impresia că totul merge într-o direcție potrivită, trebuie să mă uit în sus, în jos, stânga, dreapta, peste tot și în infinit de unghiuri observ un infinit de posibilități, erori și paradoxuri. Apoi cedez, mă panichez, mă motivez și… Orice decizie aș lua, voi fi mereu în exact același punct. Și sunt convins că există doar o singură variabilă minusculă ce mă împiedică să scap din acest loop . Totodată mai știu că labirintul ăsta despre care vorbesc mă definește și așa va fi mereu. Indiferent de câți Mihai vor exista, labirintul va fi acolo. E universul meu... Și în acest univers controversat, astăzi vreau să mă simt în siguranță urcând Everestul.

Sunt pe drumul cel bun! A șa e! Așa mi-a spus și așa vreau eu și să cred... Și vreau să cred foarte multe în zilele astea! Mă simt de parcă au trecut secole de când nu am mai scris și nu am mai... gândit. S-au adunat atât de multe, încât mă simt ca și cum mi-am planificat toată viața. Cred că ar fi trebuit să am răbdare cu Cronos. Poate că le așază el cum trebuie... Sau e doar iluzia că zeul timpului se ocupă de treburile astea, pe când în realitate e mintea mea care alege o cale mai mult sau nu personală și autentică. ...față de nivelul de influență. Clar e doar iluzia. Vreau să cuceresc lumea din nou! Galaxii, Universuri, Pâmântul. Vreau să mă cuceresc pe mine, și cred că ar fi timpul! Vreau să fiu ce vreau eu să fiu! Și dacă până acum balanța între milioane de lucruri era perfect echilibrată, acum începe să... se lase în diverse părți. Nu prea oscilează și asta mi se pare interesant. Și ciudat, aiurea, ușor înfricoșător... Și te implor, să nu cumva să îi zici maturizare